Cum decurge o susținere online de doctorat la Universitatea București

Am avut ieri susținerea doctorală online, din rațiuni de pandemie. E online, în fapt, doar parțial, pentru că candidatul, coordonatorul – care în cazul meu avea 80 de ani, și președintele comisiei – nici el tânăr, trebuie să vină în persoană la rectorat, în aceeași sală. Vă veți întreba de ce mai este numită susținerea „online”, din moment ce trei dintre actorii principali ai evenimentului trebuie să fie de față, dar răspunsul la această întrebare zace în mintea iubitoare de oximoroane a cui a conceput legislația, care a vrut să vadă cum arată pe foaie „susținerea fizică online” și să se felicite pentru acest paradox. De fapt, legislația cere:

„Susținerea publică on-line a tezei de doctorat va avea loc în prezența fizică nemijlocită, în sala de susținere, a președintelui comisiei de doctorat, a conducătorului de doctorat din cadrul Universității din București și a studentului doctorand” (ceilalți membri pot să participe și ei „prin prezență fizică”, dacă vor)

Prezența fizică nemijlocită, nu cea mijlocită prin antene telefonice sau cabluri de fibră optică și monitoare, despre care e lucru cunoscut că – mijlocind – fură ceva din orice prezență reală, înlocuind-o cu cea fadă, care este o copie la mâna a doua a lucrului în sine.

Sala în care se desfășoară doctoratul este sala de consiliu a rectoratului, bine echipată cu scaune și mobilier, cu un aer judiciar, într-un sediu nou și contemporan, dar în rest lipsindu-i lucrurile de care ai avea cu adevărat nevoie pentru o susținere virtuală, care e de fapt fizică și nemijlocită. Aplicația pe care o folosește universitatea – Webex – merge când vrea, iar internetul din sala de consiliu mai degrabă nu merge. A durat jumătate de oră să se poată loga toți profesorii din provincie, iar în cele din urmă unul nu s-a putut loga și a intrat pe Whatsapp (nu s-a putut loga pentru că dacă ieși din sesiune nu te mai poți loga înapoi cu aceeași adresă de e-mail – nu știu de ce), unde a și rămas pe tot parcursul susținerii, dând naștere la tot felul de manevre gimnastice în care telefonul se muta de la vorbitor la vorbitor și era ținut aproape de un laptop care prelua intervențiile telefonice.

Ce face lucrurile și mai interesante e că nu există sistem audio în sală și că toți participanții fizici, care sunt la o distanță de câțiva metri unii de ceilalți, ascultă intervențiile participanților virtuali de la difuzorul unui singur laptop, care se aude în surdină, pentru că sala e mare. Ca să auzi ce-ți spun profesorii despre lucrare trebuie ori să te muți lângă laptopul cu pricina, ori să ciulești urechile și să închizi ochii.

Pe laptopul meu, o mașină veche care arăta ca și cum ar fi renăscut de mai multe ori din propria cenușă, a căzut netul de la bun început și au trebuit să-l restarteze, după ce au schimbat câteva minute rețelele în speranța că vor găsi un semnal mai bun și după ce s-a încercat conectarea laptopului la un hotspot privat. Asta a însemnat și delogarea din sesiune, unde a trebuit să mă înscriu cu altă adresă de email.

La jumătatea susținerii tezei, în timp ce vorbeam, a căzut sistemul din nou și s-a întrerupt susținerea publică vreo zece minute până la refacerea conexiunilor, pentru că sala de consiliu a celei mai mari universități românești are wireless cât o cafenea de cartier. S-a vorbit atunci despre alegeri și politică, familie și prieteni, cum se face de obicei la susținerile doctorale.

La citirea primului referat, s-a întrerupt iarăși sonorul și profesorul coordonator a vorbit neauzit o vreme – m-a anunțat un prieten prin sms că nu se aude.

Trebuia s-o fi văzut cu ochii voștri, a fost un spectacol de incompetență administrativă și balcanism chiar și pentru o instituție absentă și greu de urnit ca Universitatea București, în care nu știu dacă se înțelege chiar și acum că lucrurile astea nu sunt doar probleme de natură tehnică, ci semnul unei lipse profunde de interes și respect pentru toți cei care-și iau timpul și munca intelectuală în serios. În orice caz, cine a fost însărcinat cu serviciile IT n-a făcut nici minimul necesar. A fost o susținere de avarie în cea mai prestigioasă, fizică și nemijlocită universitate românească.

Altfel, s-a terminat cu bine.

3 comentarii

  1. Like. Ar mai fi de zis și că, după toate aparențele, Universitatea București a făcut abonament gratuit la Webex, care nu-ți permite să desfășori mai multe evenimente simultan, de unde și aglomerația de susțineri online în sala de rectorat. Altfel, Webex te lasă să organizezi și mai multe conferințe în același timp, dar asta e cu plată.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s