Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns să organizezi cunoașterea în cărți și s-o faci publică pentru ca ea să convingă pe toți prin forța adevărului ei și să schimbe mentalități sau să îngroape superstiții ex officio. d’Alembert credea că e de ajuns să trimiți pe ascuns o mână de matematicieni în Spania ca să subminezi iraționalismul Inchiziției (o anecdotă amuzantă pe care am găsit-o în Hankins, Science and the Enlightenment). Acest optimist alimentează marea activitate publicistică a secolului XVIII, care vede o explozie a numărului de cărți, ziare și reviste academice. Târgul de la Leipzig trece de la câteva sute de titluri pe an la începutul secolului la câteva mii la sfârșit, în Germania numărul revistelor crește de la câteva zeci la peste o mie, iar literatura de consum și cărțile de plăcere în genere câștigă teren în dauna operelor teologice și tot mai anostelor studii universitare. Enciclopedii, desigur, se publică în zeci de volume, nu doar în Franța și, în tot acest timp, savanții Europei își dau seama că nu mai pot să țină pasul cu ce apare și înființează jurnale unde trec în revistă ce cărți au mai ieșit peste an. Review-urile englezești atunci s-au născut și inițial erau doar o modalitate prin care publicul educat englez putea să păstreze sub un control, tot mai iluzoriu și el, masa de cărți și opinii literare.

Wellmon, Chad, Organizing Enlightenment. Information Overload and the Invention of the Modern Research University, John Hopkins University Press, Baltimore, 2015, 366 p.

Wellmon numește aceste strategii ale ordonării „tehnologii epistemice” și vorbește despre explozia de cărți și informație ca despre o „inflație epistemică”. Pentru el, „enciclopediile, dicționarele, taxonomiile și sistemele filozofice” sunt așadar tehnologii menite să cumințească lumea inflaționară a cunoașterii, care tehnologii n-au putut să facă față în ultimă instanță acestei inflații și-au eșuat adesea într-o discuție generală despre posibilitatea sistematizării științifice a științelor în genere. Eșecul tehnicilor enciclopedice iluministe a fost luat cel mai în serios în spațiul german, unde Kant, Herder, Humboldt și alții au început să pună la îndoială tocmai acest optimism al Luminilor și să vadă că nu e de ajuns să publici cărți ca să formezi cunoaștere; în fapt, numărul mare de cărți poate la fel de bine să fie un obstacol. Încercarea iluministă de totalizare a cunoașterii se transformă, în Germania, într-un exercițiu științific universitar în care totalitatea aceasta (prezumată) este dată acum nu de exhaustivitate, cât de o nouă, arhitectonică, înțelegere a științei ca un tot. „Toată cunoașterea e numai una”, Bildung ca formare individuală prin știință și nu doar ca simplă „școlarizare”, ideea științei nu doar ca instrument, ci și ca etos, care sunt refrenele cunoscute ale idealismului german sunt, spune Wellmon, încercări ale noilor intelectuali europeni de a găsi o alternativă la eșecul proiectului enciclopedist.

Aceasta este ideea centrală și cea mai interesantă din Organizing Enlightenment. Pe ea Chad Wellmon construiește o argumentație convingătoare, dar cam seacă, pentru felul în care universitatea preia în secolul XIX funcția de diseminare a informațiilor pe care o avuseseră enciclopediile vechi, adăugându-i în același timp și o nouă filozofie a științei ca practică ce te educă nu doar disciplinar, pe întinderea îngustă a intereselor specializate, ci în genere, prin aceea că te învață, cum spunea Humboldt, „să trăiești știința”. Universitatea devine astfel și ea o „tehnologie” a cunoașterii, dar una care nu mai era doar „un serviciu de livrare”. Succesul ei instituțional este explicat tocmai prin aceea că a subsumat acumularea de cunoaștere unui etos științific cu expresie comunitară, că a dat acumulării de cunoaștere un sens.

The research university became a vital institution of modernity not because it had a monopoly on the materials and technologies of knowledge, but because it provided ethical and normative resources for making sense of them. (276)

Îmi e neclar dacă acest etos a fost atât de convingător în secolul XIX încât să mențină universitatea racordată permanent la idealul trăirii științei. Și Wellmon se îndoiește că ar fi fost atât de eficient și de fapt practicanți ai noilor și vechilor discipline universitare au început să se plângă devreme de pericolul unei noi „fragmentări” a cunoașterii. Filologii erau foarte conștienți de el, căci (filologul clasic) Böckh se plânge încă de la 1810 de faptul că disciplina risca să fie transformată într-un domeniu al preocupărilor solipsiste pentru obiecte izolate, fără ca noii filologi să mai aibă o înțelegere generală a filologiei ca Wissenschaft. Scoatem oameni din universitate, spunea cineva la 1810, „care știu totul despre punerea temeliilor, dar uită să mai ridice templul” (vezi p. 253). Filologii clasici adică, care în Germania erau – spune Wellmon – modelul prin excelență al savantului universitar, începuseră să vadă foarte devreme semnele trădării idealului kantian al unei științe întemeiate nu doar pe experimente, ci și pe principii. Deși ironia face ca specializarea aceasta să fi fost și ea o soluție universitară pentru problema aceluiași surplus epistemic iluminist.

Anyway, este o carte interesantă, care explică mai clar decât am găsit în alte părți eșecul modelului enciclopedic al Luminilor și are și o răbdare, cam fastidioasă, de a te trece cu atenție prin ce credeau actorii intelectuali ai acestei tranziții.

Pe blog, am mai scris despre universități aici și despre o altă reacție, istoristă, la Lumini, aici.

Un comentariu

  1. Un pas curajos și esențial, care a mutat mingea în terenul non-filologilor de profesie, și-a atins scopul, asta este clar. Că determinismul său a depășit, uneori, limita, asta este altă problemă. Acum e o lipsă crasă de universitari, și se vor compensa lucrurile. Cartea , cu siguranță, este superbă. Frumos articol!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s