La prima lectură mi s-a părut că e un volum de poezie la foc automat, cu multe versuri bune și unele – abilitate rară – citabile, dar că ar fi avut nevoie de cezuri și cadențe mai bine marcate, fiindcă în unele locuri pare lipsit de ritm, creând impresia unei verbozități de frondeur, care de altfel se potrivește volumelor de debut (în care te anunți), însă care aici, pe alocuri, ar fi meritat temperată cu pauze.

Unde, mi-am zis, se grăbesc să ajungă toate poemele astea care cresc unele din altele întruna și nu tac niciodată? De unde vine urgența asta fals profetică într-un volum care, la nivel declarativ, pare mai degrabă să consimtă la complexitatea realității și nu să și-o supună? Peste tot, numai agitație, cu câteva insule de pace sentimentală care iradiază în lumea instabilă din poeziile Anastasiei Gavrilovici suficient de des și de memorabil cât să nu o lase să debordeze cu totul în haos. Există și aici, ca în multe dintre volumele ultimelor două decenii, metafore ale gunoaielor, dejecțiilor, flegmei și vomei și într-un loc „scuipatul dimineții se prelinge pe cer”. Bine. Am văzut în ele mai degrabă un efect de palimpsest al unei generații poetice consumate; pentru poezia din acest volum nu sunt foarte definitorii însă, căci forța lui nu stă în felul în care coboară vechi purități poetice printre noroaie, cum făceau douămiiștii, ci în voce. Ce la prima vedere pare grabă este mai degrabă suflu. Și nu unul ocazional și discontinuu, sau nesigur ca al debutanților, ci susținut, care nu se pierde de la o poezie la alta, ce ar putea să fie emfatic și whitmanian dacă și-ar găsi cauza și care sună bine chiar și în lipsa uneia.

Anastasia Gavrilovici, Industria liniștirii adulților, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2019, 60 p.

Uniformitatea acestei voci nu e filozofică; nu vine adică din soliditatea unui punct de vedere de unde, bine dispus, tot ce spui se întoarce la tine și te reflectă. Ea vine mai degrabă dintr-o descurajare asumată în fața unei realități care nu poate fi înțeleasă, ci doar trăită, și în care singurul lucru care-ți mai dă iluzia salvării pare să fie emoția. Nastenka din poeme crede în iubire, e adevărat, dar cu scepticismul celei care i-a văzut fracturile. E în plus prea cerebrală ca să creadă dar și prea lirică ca să dispere, așa că toate poeziile din volum sunt un mers pe sârmă între revoltă și înțelegere. Ceea ce pentru minți mai optimiste ar fi fost idealism e aici un fel de resemnare și ceea ce pentru pesimiști ar fi fost exasperare e un soi de speranță; poate că ce agitație am găsit în ele vine din tocmai această tensiune.

În ultimă instanță însă, adevărul e că găsești rareori poeți care pot să aibă tempoul ăsta expansiv, exuberanța asta ușor declamatorie, și care să nu fie convinși pe undeva, fie și în subtext, că pot să vindece lumea. (Sunt câteva poeme în volum care merg în direcția unei mai asumate implicări, dar nu cred că autoarea e suficient de matură încă pentru ele.) În schimb, descurajarea absolută se vede în poezie cel mai des în arestul limbii, nu în explozia ei (ca la Celan de pildă). Nu sunt foarte sigur că ce infraidealism pot să depistez în aceste poeme e unul mai ales erotic, cum am citit în recenzii; mi se pare că poezia ei e suficient de lucidă să vadă chiar și în dragoste o intermitență, cu toate că una care ține, măcar prin nostalgie, frânturile acestei lumi la suprafață.

Are elan, deci, dar nu este strict o poezie însuflețită, de om cu misiune. Deși nu e preponderent o poetă a imaginilor și metaforelor, dai din când în când peste câte un vers și puternic și sonor – și multe poeme imperfecte din volum au versuri din astea – în fața căruia te oprești și spui, da, asta e, there is no lie in her fire.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s