„Modernismul, mai ales cel poetic, se întrece poate cu concetismul pentru titlul de cel mai arogant curent literar din istorie. E paradoxal că poeții moderni, cu miturile lor orfice, cu disprețul lor pentru plebe și semeni, cu apetența pentru metafore abstruse și versuri care rezistă înțelegerii sunt încă centrul canonului postmodern și contemporan, deși trăim într-o epocă a culturii de masă. E paradoxal și că sunt atât de prezenți încât distorsionează imaginea poeziei premoderne și o fac să pară, câtă ironie, mai îndepărtată și mai complicată decât este doar pentru că e veche și pentru că nu mai știm cum să ajungem la ea, fiindcă nu mai e nimeni care s-o poată traduce pe limba sensibilității noastre contemporane. Și mai paradoxal e că acum, ca urmare a acestei influențe, credem că bruschețea imaginilor, violența metaforică, autenticitatea radicală și imediatețea mesajului sunt lucrurile mai cu seamă poetice, când de fapt pentru mare parte din istoria literaturii europene elementele poetice principale au fost construcția, limbajul, claritatea și diverse forme de apropouri educate care acum trec drept prefăcătorii estetice.”

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s