What to say about this piece of work?

Are un stil degajat, fără stridențe, o voce nestilizată, dar sigură, un narator prin urmare vivace și autoironic, care nu se miră îndelung la orice diferență, e îngăduitor și privește orice lucru nou cu o curiozitate caldă, deși ușor superficială. Probabil cel mai mare atu al vocii ăsteia este onestitatea și directețea ei. Un soi de: tot ce văd și simt, vă spun. Nu sună a mare lucru, dar e greu de prins în proză directețea asta, în care experiența ți se transmite așa cum e trăită, fără cortine. E pe alocuri și exagerare și stângăcie, iar unele scene sunt inutil de siropoase, but all in all, efectul e de cineva simpatic și simpatetic care-ți spune despre viața ei fără fandoseală și brizbrizuri, când cu ironie, când cu melancolie. În genere stilul rămâne alert pe tot parcursul cărții, chiar și într-un loc în care naratoarea citează, din senin, din Malthus. Deși la început observațiile sunt mai generice și spre final mai dark și mai consistente; nu știu dacă asta e o tranziție gândită, tind să cred că nu, dar eu am preferat scriitura mai ales aici, la sfârșit, unde Raluca Nagy pare că-și intră mai bine în mână și vorbește frumos despre singurătate.

Raluca Nagy, Un cal într-o mare de lebede, Nemira, București, 2018

Altfel, e limpede metafora calului în marea de lebede și intriga cărții nu stă atât în poveste, cât în situație. Intriga adică e Japonia însăși. Știi cumva de la bun început că o să citești o carte despre un conflict cultural (bine, eu sigur știam, fiindcă citisem recenziile). În fapt însă, puține întâmplări lasă să se vadă că nepotrivirea dintre cele două culturi ar fi de proporții; în afara micilor neînțelegeri firești, ce vedem mai des e un soi de mirare antropologică în fața diversității obiceiurilor – un tratat literar ușor împrăștiat, care este condus de curiozitatea nestructurată a occidentalului care ajunge în orient și la care atrage tocmai asta: că vrei să vezi ce-a pățit ea acolo.

Nu cred că reușește să-l facă pe cât de interesant ar fi putut să fie și n-o ajută nici că pretinde că e englezoaică, dar vorbește cu tipicuri românești. E un roman, în plus, imperfect literar; i-ar fi trebuit o redactare mai acătării (nu există, de pildă „furtune”, există ori furtuni, ori furtunuri) și sună inabil frazele, care nu-s puține, ca:

Aveau un singur alfabet, până și araba, cu aproximativ la fel de multe caractere asemenea celui latin.

sau

Așa că mi-am înfipt furculița în moluscă, am rotit-o până s-a dezlipit de carapace și mi-am plasat-o pe limbă.

sau personalizări de genul:

„Eczema, acest cotropitor, îmi cucerea pielea bucățică cu bucățică”, care a fost însă vindecată cu „hidrocortizonul eliberator” dar apoi „a revenit ca un Gingis Han reprimat”.

În plus, există în primele 100 de pagini o progresie narativă firească de la 1. personaj cu probleme de sănătate și puțin rătăcit existențial. 2. care încearcă să scape de viața ei din Occident și-și caută pacea în altă țară. 3. câte lucruri ciudate găsește acolo și cum îi schimbă ele relația cu locul de origine și sine, care progresie e stricată când, la final de tot, o poveste de iubire readusă din trecut răstoarnă vreme de vreo 30 de pagini toată cartea și o face despre altceva. I se strică echilibrul. Ar fi fost mai firesc dacă ar fi pus povestea de iubire la început, tot în locul (geografic și narativ) din care fugise. Ar fi făcut întoarcerea cu atât mai semnificativă și ar fi marcat mai bine distanțele între cine era personajul când plecase și cine era când s-a întors. De pildă, când Rosalyn se întoarce în Anglia și, într-un magazin, întinde cardul de debit vânzătoarei cu două mâini, iar ea i-l întoarce nepăsătoare cu una a fost un moment de frumoasă subtilitate. Ar fi avut nevoie de mai multe din astea.  În orice caz, de la un punct încolo găsește o voce care în primele capitole nu se ghicește. E mai atentă și mai profundă și asta face să fie o carte care merită citită.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s