„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural

Dacă ați mai citit acest blog, o să știți textul pe care l-am început anul trecut într-o postare, dar căruia acum i-am adăugat câteva pagini ca să-l fac mai publicabil decât era. Dacă nu, cu atât mai bine. „Motivul pentru care critica a fost multă vreme cea mai prestigioasă practică a activității literare, cea maiContinuă lectura „„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural”

Feyerabend spălând vasele

Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.

Florentin Popa, Efrafa

Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”

Industria atenției

În 2020 am renunțat vreo trei luni la smartphone, dar în cele din urmă am descoperit că aveam nevoie de el pentru două lucruri de care nu mă puteam lipsi: hărți, de câte ori ajungeam pe undeva și nu știam unde sunt, și banking mobil, cu care-mi plăteam facturile. Ieșisem de pe Facebook în 2019Continuă lectura „Industria atenției”

Toată cunoașterea

Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”

Avatarurile postmodernismului francez

Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”

Trei poeme de Louise Glück

Louise Glück e multe lucruri ca poetă, multe dintre ele aparent revolute, căci scrie despre flori și natură, amintiri și lucruri mici, cotidiene, fără eroisme lirice, fără entuziasme inutile – doar ce vede și simte (pentru că numai în aceste lucruri crede); e o poetă foarte personală, dar în același timp ușor rece, niciodată declarativă.Continuă lectura „Trei poeme de Louise Glück”

Effi Briest, o capodoperă

„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”