Îmi apare o carte de eseuri

…la Tracus Arte, care reunește eseurile mele scrise în ultimii 5 ani în mai multe reviste (Vatra, Transilvania, Timpul, Observator cultural și Echinox). Sunt 14 cu toate, dar de-atunci și până acum le-am tot modificat. Printre ele se numără, cred, cele mai bune lucruri pe care le-am scris. Apar în aprilie, cu o copertă mișto,Continuă lectura „Îmi apare o carte de eseuri”

Cum începe Gorki o poveste

Spune totul de la bun început și-și deconspiră întreaga morală: …Nu e bine când un scriitor are prea mulți admiratori, zău nu e bine! Numai ierburile de baltă nu suferă din pricina umezelii prea multe. Stejarii au și ei nevoie de ea, dar cu măsură. Am să vă povestesc mai jos pățania unui scriitor careContinuă lectura „Cum începe Gorki o poveste”

Munca și tăcerea

M-am abținut să vă scriu nu pentru că n-aș fi vrut, căci cu adevărat vă doresc tot binele; ci pentru că mi se pare că s-a spus deja suficient ca să putem duce la îndeplinire tot ce avem nevoie și că, dacă lipsește ceva, nu ne lipsește scrisul sau vorbitul – care de obicei suntContinuă lectura „Munca și tăcerea”

„Birocrați și intelectuali” – eseu în Vatra

Am scris în Vatra un eseu despre responsabilitatea intelectualilor și statutul contemporan al umanioarelor. „Discuțiile despre soarta intelectualilor au amuțit întrucâtva după cele două apogee ale lor, unul în anii postbelici ai contraculturii, altul după căderea comunismului, când urgența lor aparentă se datora și unui anumit grad de paroxism politic. Acum se vede mai bineContinuă lectura „„Birocrați și intelectuali” – eseu în Vatra”

Valeriu Cuc, Poeme

Cum scrii poezie despre frustrările sociale? Cu ironie, ca Ginsberg în poemul cu bomba atomică? Cu detașare și sarcasm, cum face Bukowski, căruia însă îi e mai ușor s-o facă, fiindcă el urăște în mod egal pe toată lumea? Cu seriozitate și empatie, ca Blake și curățătorii lui de coșuri? Cu furie și ingeniozitate cuContinuă lectura „Valeriu Cuc, Poeme”