Munca și tăcerea

M-am abținut să vă scriu nu pentru că n-aș fi vrut, căci cu adevărat vă doresc tot binele; ci pentru că mi se pare că s-a spus deja suficient ca să putem duce la îndeplinire tot ce avem nevoie și că, dacă lipsește ceva, nu ne lipsește scrisul sau vorbitul – care de obicei suntContinuă lectura „Munca și tăcerea”

„Birocrați și intelectuali” – eseu în Vatra

Am scris în Vatra un eseu despre responsabilitatea intelectualilor și statutul contemporan al umanioarelor. „Discuțiile despre soarta intelectualilor au amuțit întrucâtva după cele două apogee ale lor, unul în anii postbelici ai contraculturii, altul după căderea comunismului, când urgența lor aparentă se datora și unui anumit grad de paroxism politic. Acum se vede mai bineContinuă lectura „„Birocrați și intelectuali” – eseu în Vatra”

Valeriu Cuc, Poeme

Cum scrii poezie despre frustrările sociale? Cu ironie, ca Ginsberg în poemul cu bomba atomică? Cu detașare și sarcasm, cum face Bukowski, căruia însă îi e mai ușor s-o facă, fiindcă el urăște în mod egal pe toată lumea? Cu seriozitate și empatie, ca Blake și curățătorii lui de coșuri? Cu furie și ingeniozitate cuContinuă lectura „Valeriu Cuc, Poeme”

„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra

[Eseul face parte dintr-un dosar amplu pe care revista l-a dedicat romanului social contemporan. Aici e încadrat într-o polemică cu texte de Mihnea Bâlici și Costi Rogozanu.] „Din varii motive, care au de-a face cu istoria ideilor pe continent, discursul tradițional despre arte încă reprezintă arta ca fiind despre viață, dar ca o oglindă careContinuă lectura „„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra”