Dacă ați mai citit acest blog, o să știți textul pe care l-am început anul trecut într-o postare, dar căruia acum i-am adăugat câteva pagini ca să-l fac mai publicabil decât era. Dacă nu, cu atât mai bine. „Motivul pentru care critica a fost multă vreme cea mai prestigioasă practică a activității literare, cea maiContinuă lectura „„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural”
Feyerabend spălând vasele
Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.
Florentin Popa, Efrafa
Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”
„Cultura ca viitor”, eseu în Vatra
Am scris un eseu în Vatra, nr. 10-11/2020. „Nu pare că românii și-ar fi consumat relația de subordonare față de Occident, nici că ar fi înțeles-o în consecințele ei. Trăim încă în mentalitatea împrumuturilor salvatoare, prin care altoim idealuri simbolice ale unui Vest solar pe trunchiul națiunii pentru ca, ajutați de ele, să ne salvămContinuă lectura „„Cultura ca viitor”, eseu în Vatra”
Gavrilovici, Industria liniștirii adulților
La prima lectură mi s-a părut că e un volum de poezie la foc automat, cu multe versuri bune și unele – abilitate rară – citabile, dar că ar fi avut nevoie de cezuri și cadențe mai bine marcate, fiindcă în unele locuri pare lipsit de ritm, creând impresia unei verbozități de frondeur, care deContinuă lectura „Gavrilovici, Industria liniștirii adulților”
Industria atenției
În 2020 am renunțat vreo trei luni la smartphone, dar în cele din urmă am descoperit că aveam nevoie de el pentru două lucruri de care nu mă puteam lipsi: hărți, de câte ori ajungeam pe undeva și nu știam unde sunt, și banking mobil, cu care-mi plăteam facturile. Ieșisem de pe Facebook în 2019Continuă lectura „Industria atenției”
Toată cunoașterea
Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”
Mi-a apărut a treia carte: Filologii
E o cercetare la care lucrez de vreo șase ani și care m-a plimbat prin mare parte din istoria intelectuală a modernității europene, dându-mi o bună ocazie să-mi pun ordine în lecturi și, mai ales, să înțeleg ce înseamnă propria mea educație, dar și modelul pedagogic cel mai influent al României moderne. Poate fi cumpăratăContinuă lectura „Mi-a apărut a treia carte: Filologii”
Secretul fericirii după Haidt
Despre viața emoțiilor și despre viață în genere, psihologi americani și canadieni în vogă vorbesc după cum urmează: viața este grea, iubirea este un lucru bun, iată un experiment cu homari sau macaci sau babuini care arată că e mai bine să fii fericit decât să nu fii fericit, că e mai bine să aiContinuă lectura „Secretul fericirii după Haidt”
Cultură și politică la români
Cel mai frapant amănunt al istoriei culturale românești mi se pare, mai ales în secolul XIX, că intelectualii români se implicau atât de des în politică și că această implicare s-a păstrat, deși la cote mai reduse, și în interbelic. Dintre umaniștii europeni ai ultimelor două sau trei secole, nimeni nu cred să aibă maiContinuă lectura „Cultură și politică la români”
Catul 16, un poem pornografic
Tradusesem poemul ăsta mai demult, cu ajutorul redărilor în alte limbi și folosindu-mă de lunga istorie a scoliilor lui, și poate nu e inutil să-l fac din nou public undeva, având în vedere că o redare a lui necenzurată probabil că nu există în română, din cauze care vor fi evidente de îndată ce-l citiți.Continuă lectura „Catul 16, un poem pornografic”
Avatarurile postmodernismului francez
Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”
Trei poeme de Louise Glück
Louise Glück e multe lucruri ca poetă, multe dintre ele aparent revolute, căci scrie despre flori și natură, amintiri și lucruri mici, cotidiene, fără eroisme lirice, fără entuziasme inutile – doar ce vede și simte (pentru că numai în aceste lucruri crede); e o poetă foarte personală, dar în același timp ușor rece, niciodată declarativă.Continuă lectura „Trei poeme de Louise Glück”
Effi Briest, o capodoperă
„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”
Conștiința cea bună a imperiului
Dintre excelentele cărți scrise despre acțiunea „civilizatoare” europeană în Africa în ultima jumătate de secol, Așteptându-i pe barbari e poate cea mai bună. Chinua Achebe a scris și el una pentru veacuri, O lume se destramă și Tayeb Salih, pe care-l prefer, Sezonul migrației spre nord. Ultima este apărută în română prin anii ‘80, darContinuă lectura „Conștiința cea bună a imperiului”
