„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra

[Eseul face parte dintr-un dosar amplu pe care revista l-a dedicat romanului social contemporan. Aici e încadrat într-o polemică cu texte de Mihnea Bâlici și Costi Rogozanu.] „Din varii motive, care au de-a face cu istoria ideilor pe continent, discursul tradițional despre arte încă reprezintă arta ca fiind despre viață, dar ca o oglindă careContinuă lectura „„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra”

Un cal într-o mare de lebede

What to say about this piece of work? Are un stil degajat, fără stridențe, o voce nestilizată, dar sigură, un narator prin urmare vivace și autoironic, care nu se miră îndelung la orice diferență, e îngăduitor și privește orice lucru nou cu o curiozitate caldă, deși ușor superficială. Probabil cel mai mare atu al vociiContinuă lectura „Un cal într-o mare de lebede”

„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural

Dacă ați mai citit acest blog, o să știți textul pe care l-am început anul trecut într-o postare, dar căruia acum i-am adăugat câteva pagini ca să-l fac mai publicabil decât era. Dacă nu, cu atât mai bine. „Motivul pentru care critica a fost multă vreme cea mai prestigioasă practică a activității literare, cea maiContinuă lectura „„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural”

Feyerabend spălând vasele

Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.

Florentin Popa, Efrafa

Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”

Industria atenției

În 2020 am renunțat vreo trei luni la smartphone, dar în cele din urmă am descoperit că aveam nevoie de el pentru două lucruri de care nu mă puteam lipsi: hărți, de câte ori ajungeam pe undeva și nu știam unde sunt, și banking mobil, cu care-mi plăteam facturile. Ieșisem de pe Facebook în 2019Continuă lectura „Industria atenției”

Toată cunoașterea

Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”