Prietena mea genială

Se scriu cam multe cărți în Europa, m-am gândit citind primele 50 de pagini din Ferrante, de narațiune autobiografică și microepisodică, cărți pentru care e de ajuns să fi avut o viață și ceva din talentul povestirii ei. Au devenit plictisitoare prin inflație și-aș prefera mai multă invenție. Moda asta proustiană, în care dai atențieContinuă lectura „Prietena mea genială”

Gen, sex și universitate

Instituțional, cercetările despre sexualitate, psihologice sau culturale, sunt foarte noi în termeni istorici, lucru care se vede în marea lor diversitate, în mulțimea școlilor de gândire din ultimii o sută de ani, în confruntările nesfârșite din interiorul domeniilor însele și, nu de puține ori, în rezistența societății față de ele. Foarte puține se știau despreContinuă lectura „Gen, sex și universitate”

Dumnezeu și rușii

Multe lucruri au fost scrise în literatura rusă despre Dumnezeu de cartofori, pușcăriași și adulteri. Le-au scris pentru că erau ei înșiși interesați de iertare și divin, dar de îndată ce afli mai multe despre viețile lor, începi să bănuiești că mulți au ajuns la religie cu aceeași patimă cu care, până în 40 deContinuă lectura „Dumnezeu și rușii”

Doctoratul de trei ani e un mit

Doctoratul de trei ani în orice disciplină umanistă e imposibil. Cine-a crezut că se poate face a confundat poate umanioarele cu științele, în care încă mai poți (dar oare?) fi martor la salturi de înțelegere bruște, printr-o descoperire neașteptată ori printr-un efort aplicat și comun asupra unei probleme de nișă. În umanioare nu există niciContinuă lectura „Doctoratul de trei ani e un mit”

Oameni nu foarte normali

Am vrut s-o citesc pe Sally Rooney după ce am văzut-o pe Youtube povestind despre modurile în care încearcă și încă nu știe cum să introducă probleme de clasă socială în proză. Așa că am luat Normal people (mai are una, Conversations with Friends, care e prima ei carte). E roman de dragoste și întotdeaunaContinuă lectura „Oameni nu foarte normali”

Universitățile în Evul Mediu

Multă vreme s-a știut despre universitățile medievale doar ce credeau despre ele universitarii moderni, așa cum și despre perioada scolastică s-a știut multă vreme doar ce crezuseră primii umaniști. Înființarea universității din Berlin a venit după lungi decenii de revoltă împotriva vechilor universități germane, care erau respinse de reformatori ca fiind „gotice”, adică medievale. LaContinuă lectura „Universitățile în Evul Mediu”

Istoria istoriei

Nu știu mulți istorici români, în afară de Xenopol, care să-și fi pus problema bazelor filosofice ale propriei discipline, dar pentru istoricii europeni n-a fost niciodată foarte limpede cum anume se scrie istoria. Lucrul ăsta se vede foarte bine la istorici literari de secol XIX, care trec, în mai puțin de un secol, prin celContinuă lectura „Istoria istoriei”

Psihanaliștii, „confederația ereticilor”

Multe științe și școli filosofice au ieșit din întrebările persistente despre minte și limitele ei, foarte în vogă în secolul XIX. Unele, ca frenologia și alte forme de craniometrie, cu încărcăturile lor rasiale, au murit devreme. Ca neurologia, altele au ajuns, după lungi drumuri prin deșertul ideilor proaste, științe veritabile. Cele mai interesante, ca psihologiaContinuă lectura „Psihanaliștii, „confederația ereticilor””

Distopie islamică

Supunere ar fi fost un succes de public și dacă n-ar fi apărut în aceeași zi cu atentatele de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, pentru că fricile pe care joacă există cu mult dinaintea cărții și vor continua multă vreme: francezii se tem că comunitățile islamice din țară n-au respect pentru normele republicane, ciContinuă lectura „Distopie islamică”

Ignoranța primilor creștini

Religia pierde întotdeauna din aura legitimității ei când coboară în propria istorie, așa că abilitatea de a-și păstra originile cât mai eterice e un avantaj de care-a ținut cu pasiune de-a lungul vremii. Dogma a fost mereu mai importantă decât cercetarea exactă a originilor, fiindcă adesea tocmai cercetarea originilor punea în chestiune dogma. Instinctul deContinuă lectura „Ignoranța primilor creștini”

Sinuciderea fecioarelor

Titlul trădează aproape complet liniile mari ale subiectului în cazul de față. Într-o familie de catolici habotnici, familia Lisbon, cu o mamă severă, care ascultă doar muzică religioasă („de morți”) și interesată mai degrabă de viața eternă decât de cea vremelnică, cele cinci fiice adolescente încearcă să se rupă de sub interdicțiile zilnice, care suntContinuă lectura „Sinuciderea fecioarelor”