Fiind învins moral de întâlnirea mea cu morfologia descriptivă a elinei, m-am gândit zilele astea că înțeleg cel mai puțin gramatica limbilor pe care le știu cel mai bine și că dintotdeauna cu lingvistica am avut această problemă: că orice descriere lingvistică a limbii nu este o descriere pedagogică a limbii și că, în ultimăContinuă lectura „Jurnal de la clasice 2: limbă și lingvistică”
De ce-am dat la clasice și alte lucruri
Ca și moartea lui Mark Twain, vestea morții clasicelor has been greatly exaggerated și cred că clasiciștii în viață au început deja să zâmbească când își citesc o dată pe an necrologul în revistele culturale. Deși e foarte adevărat că domeniul nu mai are importanța instituțională și pedagogică pe care a avut-o în Vest până-nContinuă lectura „De ce-am dat la clasice și alte lucruri”
Critica ideologiei în cultura dicționarului
Am scris despre noua istorie literară a lui Mihai Iovănel în Transilvania: „Încă o filozofie a istoriei, își numea Herder la sfârșitul secolului XVIII un răspuns la filozofia istoriei iluministă, și poate n-ar fi rău dacă istoricii literari români ar face la fel de-acum încolo și ar prefața titlurile viitoarelor istorii cu un „încă”; măcarContinuă lectura „Critica ideologiei în cultura dicționarului”
„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra
[Eseul face parte dintr-un dosar amplu pe care revista l-a dedicat romanului social contemporan. Aici e încadrat într-o polemică cu texte de Mihnea Bâlici și Costi Rogozanu.] „Din varii motive, care au de-a face cu istoria ideilor pe continent, discursul tradițional despre arte încă reprezintă arta ca fiind despre viață, dar ca o oglindă careContinuă lectura „„Din nou despre realismul literaturii”, eseu în Vatra”
Cătălina Stanislav, Nu mă întrerupe
Într-un fel sau altul toate poemele din Nu mă întrerupe sunt despre dragoste și încă o dragoste care e deopotrivă patetică și blazată, corporală și abstractă. În mod neașteptat, e un volum de poezie în care declarațiile de iubire, „te iubesc”-uri repetate de trei patru ori pe rând sau în pagină, nu sunt nici pastișeContinuă lectura „Cătălina Stanislav, Nu mă întrerupe”
Un cal într-o mare de lebede
What to say about this piece of work? Are un stil degajat, fără stridențe, o voce nestilizată, dar sigură, un narator prin urmare vivace și autoironic, care nu se miră îndelung la orice diferență, e îngăduitor și privește orice lucru nou cu o curiozitate caldă, deși ușor superficială. Probabil cel mai mare atu al vociiContinuă lectura „Un cal într-o mare de lebede”
Responsabilitatea intelectualilor: colaboratorul Brasillach
Student la cea mai mare dintre marile școli, ENS, redactor literar la 21 de ani la Action Française, o revistă de dreapta, dar pe care toată lumea o citea pentru paginile ei literare, apoi redactor șef la nici 30 de ani la Je suis partout, talentat scriitor, romancier publicat și istoric al filmului de oarecareContinuă lectura „Responsabilitatea intelectualilor: colaboratorul Brasillach”
„Odă pentru subiect”, eseu în Echinox
„Modernismul, mai ales cel poetic, se întrece poate cu concetismul pentru titlul de cel mai arogant curent literar din istorie. E paradoxal că poeții moderni, cu miturile lor orfice, cu disprețul lor pentru plebe și semeni, cu apetența pentru metafore abstruse și versuri care rezistă înțelegerii sunt încă centrul canonului postmodern și contemporan, deși trăimContinuă lectura „„Odă pentru subiect”, eseu în Echinox”
Originile societății și creativității umane
Ce faci dacă ai studiat toată viața furnici, termite și insecte și ți se cere la optzeci de ani să scrii o carte despre umanitate? În cazul ăsta, scrii o carte despre termite și insecte și ce alte lucruri ai mai aflat despre animale dintr-o lungă carieră de cercetare în zoologie, și la sfârșit adaugiContinuă lectura „Originile societății și creativității umane”
Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit
Dacă mi s-a întâmplat ceva bun în pandemia asta e că am hotărât cu niște prieteni să citim mai multe lucruri și ne-am apucat de filozofie politică (Aristotel, Machiavelli, chestii d-astea), dar pentru că mare parte din filozofia politică antică e cam goală fără istorici, am zis să ne uităm peste Tucidide și Tacit. TucidideContinuă lectura „Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit”
Revista Euresis are în sfârșit site
Îl puteți accesa aici: Pentru cine citește blogul ăsta și nu știe, Euresis e o revistă înființată de Adrian Marino în 1973, sub titlul Cahiers Roumains d’Études Littéraires (C.R.E.L.). În 1993, a fost preluată de Mircea Martin, i s-a schimbat numele în EURESIS: Cahiers Roumains etc. și au publicat în ea toate numele bune aleContinuă lectura „Revista Euresis are în sfârșit site”
„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural
Dacă ați mai citit acest blog, o să știți textul pe care l-am început anul trecut într-o postare, dar căruia acum i-am adăugat câteva pagini ca să-l fac mai publicabil decât era. Dacă nu, cu atât mai bine. „Motivul pentru care critica a fost multă vreme cea mai prestigioasă practică a activității literare, cea maiContinuă lectura „„Literatura ca plăcere și pierdere de timp”, eseu în Observator cultural”
Feyerabend spălând vasele
Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.
Florentin Popa, Efrafa
Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”
„Cultura ca viitor”, eseu în Vatra
„Nu pare că românii și-ar fi consumat relația de subordonare față de Occident, nici că ar fi înțeles-o în consecințele ei. Trăim încă în mentalitatea împrumuturilor salvatoare, prin care altoim idealuri simbolice ale unui Vest solar pe trunchiul națiunii pentru ca, ajutați de ele, să ne salvăm pe noi de noi înșine și de propriaContinuă lectura „„Cultura ca viitor”, eseu în Vatra”
iulianbocai.com 