Industria atenției

În 2020 am renunțat vreo trei luni la smartphone, dar în cele din urmă am descoperit că aveam nevoie de el pentru două lucruri de care nu mă puteam lipsi: hărți, de câte ori ajungeam pe undeva și nu știam unde sunt, și banking mobil, cu care-mi plăteam facturile. Ieșisem de pe Facebook în 2019Continuă lectura „Industria atenției”

Toată cunoașterea

Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”

Avatarurile postmodernismului francez

Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”

Trei poeme de Louise Glück

Louise Glück e multe lucruri ca poetă, multe dintre ele aparent revolute, căci scrie despre flori și natură, amintiri și lucruri mici, cotidiene, fără eroisme lirice, fără entuziasme inutile – doar ce vede și simte (pentru că numai în aceste lucruri crede); e o poetă foarte personală, dar în același timp ușor rece, niciodată declarativă.Continuă lectura „Trei poeme de Louise Glück”

Effi Briest, o capodoperă

„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”

Prietena mea genială

Se scriu cam multe cărți în Europa, m-am gândit citind primele 50 de pagini din Ferrante, de narațiune autobiografică și microepisodică, cărți pentru care e de ajuns să fi avut o viață și ceva din talentul povestirii ei. Au devenit plictisitoare prin inflație și-aș prefera mai multă invenție. Moda asta proustiană, în care dai atențieContinuă lectura „Prietena mea genială”

Gen, sex și universitate

Instituțional, cercetările despre sexualitate, psihologice sau culturale, sunt foarte noi în termeni istorici, lucru care se vede în marea lor diversitate, în mulțimea școlilor de gândire din ultimii o sută de ani, în confruntările nesfârșite din interiorul domeniilor însele și, nu de puține ori, în rezistența societății față de ele. Foarte puține se știau despreContinuă lectura „Gen, sex și universitate”