Multe lucruri au fost scrise în literatura rusă despre Dumnezeu de cartofori, pușcăriași și adulteri. Le-au scris pentru că erau ei înșiși interesați de iertare și divin, dar de îndată ce afli mai multe despre viețile lor, începi să bănuiești că mulți au ajuns la religie cu aceeași patimă cu care, până în 40 deContinuă lectura „Dumnezeu și rușii”
Doctoratul de trei ani e un mit
Doctoratul de trei ani în orice disciplină umanistă e imposibil. Cine-a crezut că se poate face a confundat poate umanioarele cu științele, în care încă mai poți (dar oare?) fi martor la salturi de înțelegere bruște, printr-o descoperire neașteptată ori printr-un efort aplicat și comun asupra unei probleme de nișă. În umanioare nu există niciContinuă lectura „Doctoratul de trei ani e un mit”
Oameni nu foarte normali
Am vrut s-o citesc pe Sally Rooney după ce am văzut-o pe Youtube povestind despre modurile în care încearcă și încă nu știe cum să introducă probleme de clasă socială în proză. Așa că am luat Normal people (mai are una, Conversations with Friends, care e prima ei carte). E roman de dragoste și întotdeaunaContinuă lectura „Oameni nu foarte normali”
Idei pentru o mai bună normare a sexualității altora
Nu înțeleg, în afară de cazul violenței sexuale, care sunt motivele pentru care unora le pasă atât de tare ce fel de comportament sexual au alte persoane de care adesea îi leagă numai faptul că vorbesc aceeași limbă sau că votează în aceeași țară, și de multe ori poate nici atât. Deși se pot gândiContinuă lectura „Idei pentru o mai bună normare a sexualității altora”
Universitățile în Evul Mediu
Multă vreme s-a știut despre universitățile medievale doar ce credeau despre ele universitarii moderni, așa cum și despre perioada scolastică s-a știut multă vreme doar ce crezuseră primii umaniști. Înființarea universității din Berlin a venit după lungi decenii de revoltă împotriva vechilor universități germane, care erau respinse de reformatori ca fiind „gotice”, adică medievale. LaContinuă lectura „Universitățile în Evul Mediu”
Istoria istoriei
Nu știu mulți istorici români, în afară de Xenopol, care să-și fi pus problema bazelor filosofice ale propriei discipline, dar pentru istoricii europeni n-a fost niciodată foarte limpede cum anume se scrie istoria. Lucrul ăsta se vede foarte bine la istorici literari de secol XIX, care trec, în mai puțin de un secol, prin celContinuă lectura „Istoria istoriei”
Psihanaliștii, „confederația ereticilor”
Multe științe și școli filosofice au ieșit din întrebările persistente despre minte și limitele ei, foarte în vogă în secolul XIX. Unele, ca frenologia și alte forme de craniometrie, cu încărcăturile lor rasiale, au murit devreme. Ca neurologia, altele au ajuns, după lungi drumuri prin deșertul ideilor proaste, științe veritabile. Cele mai interesante, ca psihologiaContinuă lectura „Psihanaliștii, „confederația ereticilor””
Distopie islamică
Supunere ar fi fost un succes de public și dacă n-ar fi apărut în aceeași zi cu atentatele de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, pentru că fricile pe care joacă există cu mult dinaintea cărții și vor continua multă vreme: francezii se tem că comunitățile islamice din țară n-au respect pentru normele republicane, ciContinuă lectura „Distopie islamică”
Ignoranța primilor creștini
Religia pierde întotdeauna din aura legitimității ei când coboară în propria istorie, așa că abilitatea de a-și păstra originile cât mai eterice e un avantaj de care-a ținut cu pasiune de-a lungul vremii. Dogma a fost mereu mai importantă decât cercetarea exactă a originilor, fiindcă adesea tocmai cercetarea originilor punea în chestiune dogma. Instinctul deContinuă lectura „Ignoranța primilor creștini”
Sinuciderea fecioarelor
Titlul trădează aproape complet liniile mari ale subiectului în cazul de față. Într-o familie de catolici habotnici, familia Lisbon, cu o mamă severă, care ascultă doar muzică religioasă („de morți”) și interesată mai degrabă de viața eternă decât de cea vremelnică, cele cinci fiice adolescente încearcă să se rupă de sub interdicțiile zilnice, care suntContinuă lectura „Sinuciderea fecioarelor”
Omul care nu s-a oprit niciodată
„I am Walt Whitman, an American, one of roughs, a kosmos”, scrie Whitman în Song of Myself, vers pe care-l concepe având Cosmosul lui Alexander von Humboldt pe masa de scris. Căpitanul Nemo din 20.000 de leghe sub mări are toate volumele jurnalului de călătorie în America de Sud în biblioteca submarinului. Darwin ia cuContinuă lectura „Omul care nu s-a oprit niciodată”
Literatură patronată de zei minori
Mi-e greu să înțeleg ce-l mână săptămână de săptămână pe stoicul cronicar literar, mai ales când cărțile pe care le citește sunt atât de slabe, că singurul lucru care poate fi scos din ele este tocmai certitudinea asta, că ele sunt slabe și că altceva nu prea merită să spui, fiindcă nu ți-a venit nicioContinuă lectura „Literatură patronată de zei minori”
Literatură, politică și puțină ipocrizie
Din păcate, nimic din Raymond Williams nu e tradus în România, unde e un nume cunoscut doar printre universitari, dacă-l mai citește cineva. E marxistul britanic en vogue de dinainte de Eagleton, căruia i-a fost și profesor, și foarte influent până prin anii ’90. Teoreticienii vechi îl știu bine și-l respectă, fiindcă e unul dintreContinuă lectura „Literatură, politică și puțină ipocrizie”
„Ce face și ce nu face literatura realistă”, eseu în Vatra
„Nici acum, la aproape 200 de ani după Stendhal, nu înțelegem foarte bine ce înseamnă să fii realist în proză, deși ne-am dat seama din fericire că a descrie cât mai fidel obiectele dintr-o cameră nu este principala utilitate a curentului, așa cum mulți și-au dat seama că Robinson Crusoe și Don Quijote nu erau mai puțin autentice doarContinuă lectura „„Ce face și ce nu face literatura realistă”, eseu în Vatra”
Moartea lui Artemio Cruz și-a Mexicului
În anii ‘60 ai secolului trecut era mai firească o poveste despre oameni trecuți prin războaie civile, care păstrează o urmă de idealism și care servesc în armată din motivul prostesc, iluzoriu al onoarei, dar care – după ce se face pace – și aterizează mai mult din noroc și conjunctură pe latura bună aContinuă lectura „Moartea lui Artemio Cruz și-a Mexicului”
iulianbocai.com 