Ce faci dacă ai studiat toată viața furnici, termite și insecte și ți se cere la optzeci de ani să scrii o carte despre umanitate? În cazul ăsta, scrii o carte despre termite și insecte și ce alte lucruri ai mai aflat despre animale dintr-o lungă carieră de cercetare în zoologie, și la sfârșit adaugiContinuă lectura „Originile societății și creativității umane”
Arhive categorie:Cronici și cronichete
Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit
Dacă mi s-a întâmplat ceva bun în pandemia asta e că am hotărât cu niște prieteni să citim mai multe lucruri și ne-am apucat de filozofie politică (Aristotel, Machiavelli, chestii d-astea), dar pentru că mare parte din filozofia politică antică e cam goală fără istorici, am zis să ne uităm peste Tucidide și Tacit. TucidideContinuă lectura „Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit”
Revista Euresis are în sfârșit site
Îl puteți accesa aici: Pentru cine citește blogul ăsta și nu știe, Euresis e o revistă înființată de Adrian Marino în 1973, sub titlul Cahiers Roumains d’Études Littéraires (C.R.E.L.). În 1993, a fost preluată de Mircea Martin, i s-a schimbat numele în EURESIS: Cahiers Roumains etc. și au publicat în ea toate numele bune aleContinuă lectura „Revista Euresis are în sfârșit site”
Feyerabend spălând vasele
Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.
Florentin Popa, Efrafa
Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”
Gavrilovici, Industria liniștirii adulților
La prima lectură mi s-a părut că e un volum de poezie la foc automat, cu multe versuri bune și unele – abilitate rară – citabile, dar că ar fi avut nevoie de cezuri și cadențe mai bine marcate, fiindcă în unele locuri pare lipsit de ritm, creând impresia unei verbozități de frondeur, care deContinuă lectura „Gavrilovici, Industria liniștirii adulților”
Toată cunoașterea
Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”
Secretul fericirii după Haidt
Despre viața emoțiilor și despre viață în genere, psihologi americani și canadieni în vogă vorbesc după cum urmează: viața este grea, iubirea este un lucru bun, iată un experiment cu homari sau macaci sau babuini care arată că e mai bine să fii fericit decât să nu fii fericit, că e mai bine să aiContinuă lectura „Secretul fericirii după Haidt”
Cultură și politică la români
Cel mai frapant amănunt al istoriei culturale românești mi se pare, mai ales în secolul XIX, că intelectualii români se implicau atât de des în politică și că această implicare s-a păstrat, deși la cote mai reduse, și în interbelic. Dintre umaniștii europeni ai ultimelor două sau trei secole, nimeni nu cred să aibă maiContinuă lectura „Cultură și politică la români”
Avatarurile postmodernismului francez
Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”
Effi Briest, o capodoperă
„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”
Conștiința cea bună a imperiului
Dintre excelentele cărți scrise despre acțiunea „civilizatoare” europeană în Africa în ultima jumătate de secol, Așteptându-i pe barbari e poate cea mai bună. Chinua Achebe a scris și el una pentru veacuri, O lume se destramă și Tayeb Salih, pe care-l prefer, Sezonul migrației spre nord. Ultima este apărută în română prin anii ‘80, darContinuă lectura „Conștiința cea bună a imperiului”
Generation Kill în Cisiordania
Nu știu dacă ați văzut Shtisel, un foarte bun serial despre viața evreilor ultraortodocși dintr-un cartier din Ierusalim, poate unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut în ultimii cinci ani, dar Oamenii eternității nu se tem niciodată mi s-a părut că arată partea seculară, modernă, mai crudă și mai nebună a țăriiContinuă lectura „Generation Kill în Cisiordania”
Și se auzeau greierii, Corina Sabău
Corina Sabău scria bine și-n primele cărți, unde folosea o voce personală, ușor atipică și ocazional nu atât poetică cât plastică. E drept că în primul roman își punea naratoarea, o fată încă neajunsă la adolescență, să spună lucruri ca: …care sunt feluri în care niciun copil nu vorbește vreodată, decât dacă mănâncă cereale fermecate.Continuă lectura „Și se auzeau greierii, Corina Sabău”
Prietena mea genială
Se scriu cam multe cărți în Europa, m-am gândit citind primele 50 de pagini din Ferrante, de narațiune autobiografică și microepisodică, cărți pentru care e de ajuns să fi avut o viață și ceva din talentul povestirii ei. Au devenit plictisitoare prin inflație și-aș prefera mai multă invenție. Moda asta proustiană, în care dai atențieContinuă lectura „Prietena mea genială”
