What to say about this piece of work? Are un stil degajat, fără stridențe, o voce nestilizată, dar sigură, un narator prin urmare vivace și autoironic, care nu se miră îndelung la orice diferență, e îngăduitor și privește orice lucru nou cu o curiozitate caldă, deși ușor superficială. Probabil cel mai mare atu al vociiContinuă lectura „Un cal într-o mare de lebede”
Arhive categorie:Cronici și cronichete
Responsabilitatea intelectualilor: colaboratorul Brasillach
Student la cea mai mare dintre marile școli, ENS, redactor literar la 21 de ani la Action Française, o revistă de dreapta, dar pe care toată lumea o citea pentru paginile ei literare, apoi redactor șef la nici 30 de ani la Je suis partout, talentat scriitor, romancier publicat și istoric al filmului de oarecareContinuă lectura „Responsabilitatea intelectualilor: colaboratorul Brasillach”
„Odă pentru subiect”, eseu în Echinox
„Modernismul, mai ales cel poetic, se întrece poate cu concetismul pentru titlul de cel mai arogant curent literar din istorie. E paradoxal că poeții moderni, cu miturile lor orfice, cu disprețul lor pentru plebe și semeni, cu apetența pentru metafore abstruse și versuri care rezistă înțelegerii sunt încă centrul canonului postmodern și contemporan, deși trăimContinuă lectura „„Odă pentru subiect”, eseu în Echinox”
Originile societății și creativității umane
Ce faci dacă ai studiat toată viața furnici, termite și insecte și ți se cere la optzeci de ani să scrii o carte despre umanitate? În cazul ăsta, scrii o carte despre termite și insecte și ce alte lucruri ai mai aflat despre animale dintr-o lungă carieră de cercetare în zoologie, și la sfârșit adaugiContinuă lectura „Originile societății și creativității umane”
Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit
Dacă mi s-a întâmplat ceva bun în pandemia asta e că am hotărât cu niște prieteni să citim mai multe lucruri și ne-am apucat de filozofie politică (Aristotel, Machiavelli, chestii d-astea), dar pentru că mare parte din filozofia politică antică e cam goală fără istorici, am zis să ne uităm peste Tucidide și Tacit. TucidideContinuă lectura „Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit”
Revista Euresis are în sfârșit site
Îl puteți accesa aici: Pentru cine citește blogul ăsta și nu știe, Euresis e o revistă înființată de Adrian Marino în 1973, sub titlul Cahiers Roumains d’Études Littéraires (C.R.E.L.). În 1993, a fost preluată de Mircea Martin, i s-a schimbat numele în EURESIS: Cahiers Roumains etc. și au publicat în ea toate numele bune aleContinuă lectura „Revista Euresis are în sfârșit site”
Feyerabend spălând vasele
Mi s-a urât să scriu despre cărți pe blog și despre cărți în genere, dar îmi place poza asta. Un interviu cu el aici.
Florentin Popa, Efrafa
Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”
Gavrilovici, Industria liniștirii adulților
La prima lectură mi s-a părut că e un volum de poezie la foc automat, cu multe versuri bune și unele – abilitate rară – citabile, dar că ar fi avut nevoie de cezuri și cadențe mai bine marcate, fiindcă în unele locuri pare lipsit de ritm, creând impresia unei verbozități de frondeur, care deContinuă lectura „Gavrilovici, Industria liniștirii adulților”
Toată cunoașterea
Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”
Secretul fericirii după Haidt
Despre viața emoțiilor și despre viață în genere, psihologi americani și canadieni în vogă vorbesc după cum urmează: viața este grea, iubirea este un lucru bun, iată un experiment cu homari sau macaci sau babuini care arată că e mai bine să fii fericit decât să nu fii fericit, că e mai bine să aiContinuă lectura „Secretul fericirii după Haidt”
Cultură și politică la români
Cel mai frapant amănunt al istoriei culturale românești mi se pare, mai ales în secolul XIX, că intelectualii români se implicau atât de des în politică și că această implicare s-a păstrat, deși la cote mai reduse, și în interbelic. Dintre umaniștii europeni ai ultimelor două sau trei secole, nimeni nu cred să aibă maiContinuă lectura „Cultură și politică la români”
Avatarurile postmodernismului francez
Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”
Effi Briest, o capodoperă
„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”
Conștiința cea bună a imperiului
Dintre excelentele cărți scrise despre acțiunea „civilizatoare” europeană în Africa în ultima jumătate de secol, Așteptându-i pe barbari e poate cea mai bună. Chinua Achebe a scris și el una pentru veacuri, O lume se destramă și Tayeb Salih, pe care-l prefer, Sezonul migrației spre nord. Ultima este apărută în română prin anii ‘80, darContinuă lectura „Conștiința cea bună a imperiului”
