Un cal într-o mare de lebede

What to say about this piece of work? Are un stil degajat, fără stridențe, o voce nestilizată, dar sigură, un narator prin urmare vivace și autoironic, care nu se miră îndelung la orice diferență, e îngăduitor și privește orice lucru nou cu o curiozitate caldă, deși ușor superficială. Probabil cel mai mare atu al vociiContinuă lectura „Un cal într-o mare de lebede”

Florentin Popa, Efrafa

Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”

Effi Briest, o capodoperă

„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”

Prietena mea genială

Se scriu cam multe cărți în Europa, m-am gândit citind primele 50 de pagini din Ferrante, de narațiune autobiografică și microepisodică, cărți pentru care e de ajuns să fi avut o viață și ceva din talentul povestirii ei. Au devenit plictisitoare prin inflație și-aș prefera mai multă invenție. Moda asta proustiană, în care dai atențieContinuă lectura „Prietena mea genială”

Dumnezeu și rușii

Multe lucruri au fost scrise în literatura rusă despre Dumnezeu de cartofori, pușcăriași și adulteri. Le-au scris pentru că erau ei înșiși interesați de iertare și divin, dar de îndată ce afli mai multe despre viețile lor, începi să bănuiești că mulți au ajuns la religie cu aceeași patimă cu care, până în 40 deContinuă lectura „Dumnezeu și rușii”

Oameni nu foarte normali

Am vrut s-o citesc pe Sally Rooney după ce am văzut-o pe Youtube povestind despre modurile în care încearcă și încă nu știe cum să introducă probleme de clasă socială în proză. Așa că am luat Normal people (mai are una, Conversations with Friends, care e prima ei carte). E roman de dragoste și întotdeaunaContinuă lectura „Oameni nu foarte normali”

Distopie islamică

Supunere ar fi fost un succes de public și dacă n-ar fi apărut în aceeași zi cu atentatele de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, pentru că fricile pe care joacă există cu mult dinaintea cărții și vor continua multă vreme: francezii se tem că comunitățile islamice din țară n-au respect pentru normele republicane, ciContinuă lectura „Distopie islamică”

Sinuciderea fecioarelor

Titlul trădează aproape complet liniile mari ale subiectului în cazul de față. Într-o familie de catolici habotnici, familia Lisbon, cu o mamă severă, care ascultă doar muzică religioasă („de morți”) și interesată mai degrabă de viața eternă decât de cea vremelnică, cele cinci fiice adolescente încearcă să se rupă de sub interdicțiile zilnice, care suntContinuă lectura „Sinuciderea fecioarelor”