Florentin Popa, Efrafa

Cel mai sigur indiciu al abilității poetice e acela de a putea să faci zone foarte disparate ale limbii, cartiere semantice distincte să se întâlnească și să le sudezi în imagini mutante de la care nu te-ai aștepta niciodată sa te afecteze și care totuși, neașteptat, o fac. Lui Florentin Popa nu-i lipsește această abilitateContinuă lectura „Florentin Popa, Efrafa”

Toată cunoașterea

Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”

Avatarurile postmodernismului francez

Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”

Effi Briest, o capodoperă

„Noi trebuie să fim ispititoare, altfel nu suntem nimic.” (Effi Briest) În a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, atât de insuportabilă devenise practica claselor aristocrate și înaltei burghezii prusiene de a face din căsătoria fetelor de familie bună o afacere, că Marx putea să scrie în Manifest că era similară prostituției. Practica era deContinuă lectura „Effi Briest, o capodoperă”

Prietena mea genială

Se scriu cam multe cărți în Europa, m-am gândit citind primele 50 de pagini din Ferrante, de narațiune autobiografică și microepisodică, cărți pentru care e de ajuns să fi avut o viață și ceva din talentul povestirii ei. Au devenit plictisitoare prin inflație și-aș prefera mai multă invenție. Moda asta proustiană, în care dai atențieContinuă lectura „Prietena mea genială”

Dumnezeu și rușii

Multe lucruri au fost scrise în literatura rusă despre Dumnezeu de cartofori, pușcăriași și adulteri. Le-au scris pentru că erau ei înșiși interesați de iertare și divin, dar de îndată ce afli mai multe despre viețile lor, începi să bănuiești că mulți au ajuns la religie cu aceeași patimă cu care, până în 40 deContinuă lectura „Dumnezeu și rușii”

Doctoratul de trei ani e un mit

Doctoratul de trei ani în orice disciplină umanistă e imposibil. Cine-a crezut că se poate face a confundat poate umanioarele cu științele, în care încă mai poți (dar oare?) fi martor la salturi de înțelegere bruște, printr-o descoperire neașteptată ori printr-un efort aplicat și comun asupra unei probleme de nișă. În umanioare nu există niciContinuă lectura „Doctoratul de trei ani e un mit”

Oameni nu foarte normali

Am vrut s-o citesc pe Sally Rooney după ce am văzut-o pe Youtube povestind despre modurile în care încearcă și încă nu știe cum să introducă probleme de clasă socială în proză. Așa că am luat Normal people (mai are una, Conversations with Friends, care e prima ei carte). E roman de dragoste și întotdeaunaContinuă lectura „Oameni nu foarte normali”