Dacă mi s-a întâmplat ceva bun în pandemia asta e că am hotărât cu niște prieteni să citim mai multe lucruri și ne-am apucat de filozofie politică (Aristotel, Machiavelli, chestii d-astea), dar pentru că mare parte din filozofia politică antică e cam goală fără istorici, am zis să ne uităm peste Tucidide și Tacit. TucidideContinuă lectura „Șase episoade frumoase, curioase sau crude din Tacit”
Arhive categorie:Umanioare
Revista Euresis are în sfârșit site
Îl puteți accesa aici: Pentru cine citește blogul ăsta și nu știe, Euresis e o revistă înființată de Adrian Marino în 1973, sub titlul Cahiers Roumains d’Études Littéraires (C.R.E.L.). În 1993, a fost preluată de Mircea Martin, i s-a schimbat numele în EURESIS: Cahiers Roumains etc. și au publicat în ea toate numele bune aleContinuă lectura „Revista Euresis are în sfârșit site”
Toată cunoașterea
Se știe despre Lumini că au fost enciclopedice în sensul optimist al cuvântului; Luminile au crezut adică nu doar că pot să sistematizeze cunoașterea, dar că pot s-o și disemineze în populație și ca atare să educe prin expunere. Optimismul acestui plan se ascundea în aceea că pentru mulți dintre filozofii Luminilor era de-ajuns săContinuă lectura „Toată cunoașterea”
Secretul fericirii după Haidt
Despre viața emoțiilor și despre viață în genere, psihologi americani și canadieni în vogă vorbesc după cum urmează: viața este grea, iubirea este un lucru bun, iată un experiment cu homari sau macaci sau babuini care arată că e mai bine să fii fericit decât să nu fii fericit, că e mai bine să aiContinuă lectura „Secretul fericirii după Haidt”
Cultură și politică la români
Cel mai frapant amănunt al istoriei culturale românești mi se pare, mai ales în secolul XIX, că intelectualii români se implicau atât de des în politică și că această implicare s-a păstrat, deși la cote mai reduse, și în interbelic. Dintre umaniștii europeni ai ultimelor două sau trei secole, nimeni nu cred să aibă maiContinuă lectura „Cultură și politică la români”
Avatarurile postmodernismului francez
Chiar și azi universitari americani și canadieni văd în degringolada teoretică a universităților americane și în familia de fanatisme morale a corectitudinii politice și politicilor identitare un efect direct al influenței filozofiei franceze de după război, pe care o asociază – în această ordine – cu marxismul, anti-pozitivismul, relativismul și diverse forme de „radicalism sexual”Continuă lectura „Avatarurile postmodernismului francez”
Tehnici de supraviețuire la cărți
Au început să se vândă cărți în Europa cam din secolul V î. Hr., în Atena. Se știe puțin despre ele, dar unii autori antici pomenesc locuri din care puteai să le cumperi. Nu erau codexuri, ci niște role de papirus – unele de câte zece metri lungime – și greu de mânuit. Se pareContinuă lectura „Tehnici de supraviețuire la cărți”
Doctoratul de trei ani e un mit
Doctoratul de trei ani în orice disciplină umanistă e imposibil. Cine-a crezut că se poate face a confundat poate umanioarele cu științele, în care încă mai poți (dar oare?) fi martor la salturi de înțelegere bruște, printr-o descoperire neașteptată ori printr-un efort aplicat și comun asupra unei probleme de nișă. În umanioare nu există niciContinuă lectura „Doctoratul de trei ani e un mit”
Universitățile în Evul Mediu
Multă vreme s-a știut despre universitățile medievale doar ce credeau despre ele universitarii moderni, așa cum și despre perioada scolastică s-a știut multă vreme doar ce crezuseră primii umaniști. Înființarea universității din Berlin a venit după lungi decenii de revoltă împotriva vechilor universități germane, care erau respinse de reformatori ca fiind „gotice”, adică medievale. LaContinuă lectura „Universitățile în Evul Mediu”
Istoria istoriei
Nu știu mulți istorici români, în afară de Xenopol, care să-și fi pus problema bazelor filosofice ale propriei discipline, dar pentru istoricii europeni n-a fost niciodată foarte limpede cum anume se scrie istoria. Lucrul ăsta se vede foarte bine la istorici literari de secol XIX, care trec, în mai puțin de un secol, prin celContinuă lectura „Istoria istoriei”
Ignoranța primilor creștini
Religia pierde întotdeauna din aura legitimității ei când coboară în propria istorie, așa că abilitatea de a-și păstra originile cât mai eterice e un avantaj de care-a ținut cu pasiune de-a lungul vremii. Dogma a fost mereu mai importantă decât cercetarea exactă a originilor, fiindcă adesea tocmai cercetarea originilor punea în chestiune dogma. Instinctul deContinuă lectura „Ignoranța primilor creștini”
Literatură, politică și puțină ipocrizie
Din păcate, nimic din Raymond Williams nu e tradus în România, unde e un nume cunoscut doar printre universitari, dacă-l mai citește cineva. E marxistul britanic en vogue de dinainte de Eagleton, căruia i-a fost și profesor, și foarte influent până prin anii ’90. Teoreticienii vechi îl știu bine și-l respectă, fiindcă e unul dintreContinuă lectura „Literatură, politică și puțină ipocrizie”
